Daca nu-i legitimeaza mai nimic in meseria lor, atunci macar sa aiba plamani, sa vada lumea ca sunt solidari la nevoie, sa vada "victima" ca i-au fost alaturi cand ei i-a fost greu; daca, dupa aia, din preaplinul ei, ii omeneste si pe lingai "victima" cu un os de ros, cu atat mai bine. Daca nu, macar au incercat si cauta alt cur de pupat. Pana la urma, o iesi soarele si pe strada lor.
Chestia asta e valabila si in breasla mea, dar nu numai. Se regaseste-n advertisng, in politica, in teatru si film, in sport, e ca o ciuma, se ia de la meserie la alta. Nulitatile mustesc de activism, dau verdicte, traseaza tendinte. Ceea ce ma socheaza e ca oameni care, teoretic, ar trebui sa aiba personalitate se baga singuri in turma. Ca sa nu se prinda fraierii ca-s caini de pripas intr-un tarc de oi, banuiesc. Care oi sunt - asta-i viata, curva, d'aia o iubim atat de tare - nici albe, nici negre, ci al dracu' de gri. Intr-o tara ca asta, ar fi fost culmea ca barsanele Miorite sa fie altfel...
Adăugat de Victor Ciutacu la 14:22:25. Adăugat la: Mintea mea, în gândul ei...
Comentarii
Adaugã comentariu