vorbe grele

Numitul Lakshmi Mittal e de profesie otelar si de vocatie miliardar. In aceste doua calitati, a cumparat - de la Guvernul Romaniei condus la vremea respectiva de faimosul proprietar de termopane si oua Adrian Nastase, ieftin si cu niste sprijin de la Tony Blair - faimoasa "bijuterie" care pierdea 1 milion de dolari pe zi numita Sidex Galati.





In acesta noua si fericita calitate, de proprietar al Sidex, mogulul siderurgiei s-a apucat sa faca exact ceea ce stie sa faca mai bine, adica profit. Fiindca face profit, unul dintre cele "n" sindicate de pe platforma siderurgica (repet, unul singur cele din vreo sase), absolut intamplator apropiat partidului care acuza cel mai tare privatizarea Sidex, vrea 10%; un soi de taxa de smecher. Indianu' cel rau, caruia i se reproseaza ca a cheltuit (din banii lui) mai mult pentru nunta propriei fete decat pentru cumpararea mastodontului, nu vrea el, ca e smecher, sa cotizeze la sindicat. Si nici sa se aprovizioneze prin cine trebuie, si nici sa vanda prin cine trebuie.

Drept represalii, omului (departe de statutul de sfant, da' nu asa de fraier cum il cred unii) i se organizeaza, din cand in cand, de catre acelasi sindicat, cate o "greva generala". La care participa, in medie, intre 200 si 300 de persoane; din cei peste 15.000 de angajati ai combinatului. "Avem salarii mizere" (fals, am demonstrat-o eu cu cifre oficiale), "indianu' face bani si noi murim de foame" si alte asemenea delicateturi sunt folosite de nervosii sindicalisti in lupta lor dreapta pentru o viata mai buna; a lor...

Media face live-uri disperate (intotdeauna din sediul aceluiasi sindicat), lumea se revolta ca ne fura magraonu' fosta gaura neagra, politicienii opineaza abisal prin studiouri, mai trece o zi. Hypermarketurile din Galati vand de rup. Pana la "odioasa privatizare", falnicul municipiu de pe malurile involburate ale Dunarii nu avea nici macar un supermarket. Acum gazduieste generos tot ce se poate chema "famous brand" in domeniu.