Victor Ciutacu - Vorbe Grele

UPDATE: Până să ne facă vreo pomană fiscală Victor Ponta, tocmai ce am câştigat, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia Contencios, procesul referitor la obligativitatea plăţii retroactive şi absurde a TVA pe drepturile de autor. Instanţa a anulat normele lu’ Peşte Prăjit. Guvernul trebuie să ne achite cheltuielile de judecată. Poate, la sfârşit, n-ar strica nişte plângeri penale pentru abuz în serviciu.

UPDATE: Înregistrarea emisiunii

A plagiat sau nu? Habar n-am. Poate ne lămurim împreună deseară. Demisionează ori va fi demis? Aş fi Baba Vanga dacă m-aş apuca de asemenea predicţii. Şi asta poate aflăm deseară. Dar culmea tupeului (prostiei?) e comentariul Andreei Popa pe această temă la Rtv. Personaj dat afară de la Hotnews în urma unui plagiat dezvăluit de mine.

Am fost la marea finală. Dincolo de prestaţia uluitoare a lui Radamel Falcao (iar am fost, acum doar jumătate, profet), de miracolul înfătuit de Diego Simeone la Madrid (inclusiv învierea imensului talent aproape irosit Diego) şi de victoria incontestabilă a celor de la Altelico, realităţi care-s de competenţa lu’ Tolo, altceva rămâne. Mă voi opri la bucurie. A spaniolilor (fie ei şi cei basci, care se consideră altă naţie), de a-şi trăi cu decenţă şi bun simţ viaţa, de a-şi susţine impecabil şi imperial echipele favorite, de a se integra perfect într-un mediu care nu le-a fost deloc străin sau ostil. A românilor, care au avut parte de un spectacol fabulos (pe un stadion scump, da, dar foarte mişto) cu o atmosferă peste cea de la recentul Barca-Real (o scriu ca martor la ambele evenimente), s-au organizat extrem de riguros (ceea ce nu le stătea-n obişnuinţă), şi-au vândut marfa şi n-au mai fost arătaţi cu degetul că-s barbari, hoţi şi leneşi. Nu în ultimul rând, a fotbalului, care a demonstrat, încă o dată, că nu trebuie neapărat să te bagi cu curu-n poartă şi să dai bufa cu ea-n tribune ca să ai succes.

Scriu aici, pe scurt, aşteptările mele, perfect private, faţă de noua putere politică în domeniul care mă interesează cel mai mult, ăla în care lucrez. Nu-s deloc naiv, nu am aşteptări nerealiste, chiar nu sper la imposibil, nu cred că vom trăi o perpetuă lună de miere. E minimul pe care mi-l doresc şi pe care-l voi monitoriza.

- Să comunice simplu şi la obiect, nu să ne facă să tragem de oameni ca să obţinem informaţiile socilitate. După ce a acuzat ani de zile opacitatea guvernării, noua putere e obligată să fie cât se poate de transparentă. Particular, acordarea de interviuri şi participarea la emisiuni sunt drepturi, nu obligaţii, dar să ia act de realitatea că embargourile şi refuzurile repetate dăunează grav acurateţii mesajului public.

- Să se abţină de la reclamaţii către patronat şi răfuieli penibile. Telefonul la stăpânire nu face neapărat politicianul mai puternic, dar pe mine sigur mă face mai nervos şi înverşunat. Prefer oricând un demnitar care, simţindu-se nedreptăţit sau fiind nemulţumit de atitudinea mea, mă sună şi mă încearcă să mă lămurească.

- Să-şi respecte promisiunea publică repetată privind reexaminarea cadrului legislativ care a reglemantat abuziv plata (inclusiv retroactivă) a TVA-ului pe drepturile de autor şi să termine cu încadrarea oricărui act de creaţie în categoria comerţ cu amănuntul (UPDATE: premierul a promis asta, din nou, aseară, la Gâdea, să vedem şi actul normativ). Nu ar fi nici un fel de favor făcut presei, ci un act de dreptate faţă de mai multe categorii profesionale care au căzut victime ale unui abuz de putere.

- Să dea publicităţii, după auditurile anunţate, sumele încasate de media, SRL-uri ale oamenilor de presă şi ONG-uri de la instituţiile conduse de regimul portocaliu.

ONG-ul lui Mircea Toma, definit ceva cu monitorizarea presei şi care se ocupă cu purificarea ideologică a celor neconformi politic din mass-media, se tăvăleşte pe jos de grija politizării TVR. Pretextul e un oarecare Dan Radu, venit din Iaşi la pachet cu Andi Lăzescu, al cărui mare merit e că a condus zona de programe şi, în calitatea asta, a girat nişte achiziţii de programe de te doare capul, dacă nu Curtea de Conturi. Consiliul de Administraţie i-a desfiinţat postul. El susţine că-i epurare politică şi că  măsura vine din partea reprezentanţilor noii majorităţi parlamentare, că n-a vrut Ani Lăzescu să-l pună şef la ştiri fără concurs pe Claudiu Lucaci. Dacă mă-ntreabă cineva pe mine (şi văd că nu doar pe mine), fostul purtător de cuvânt al lui Adrian Năstase, consul şi director de comunicare al Monică Iacob Ridzi, nu-i de pus, dintr-o sumedenie de motive, şef la ştirile TVR. Dar să urli abia acum că vrea PSD să pună mâna pe ştirile TVR prin Claudiu Lucaci după ce ai tăcut ca rahatu-n tufe un mandat aproape întreg şi profund sinistru al activistei de partid portocaliu Rodica Culcer, ăsta chiar mi se pare tupeu de golan de cartier. În perspectiva marelui audit general promis de Victor Ponta (de s-ar şi ţine de cuvânt!), înlocuirea lui Dan Radu e esenţială. Cu el în funcţie, ar fi extrem de dificil de obţinut documentele sifonării care a băgat TVR în faliment. Şi, dacă tot veni vorba de audit,  luaţi de aici, controlorilor, un hint de la băiatul: căutaţi aplicat şi daţi publicităţii ce ONG-uri, ce site-uri de autointitulaţi analişti media, ce ziarişti oranj (cu emisiuni proprii sau invitaţi ca dătători cu părerea), ce intelectuali subţiri portocalii şi ce SRL-uri de oameni de presă au mâncat, pe contracte, de la TVR. Şi cât, dacă nu vă e greu…

Ani de zile, opoziţia a acuzat puterea că stă preş în faţa FMI şi a anuntat că, imediat cum se va schimba raportul de forţe, va renegocia la sânge acordurile cu instituţiile financiare internaţionale. Şi aşa a şi fost. A doua zi după căderea guvernului condus de MRU, revolta faţă de imperialiştii împilatori a dispărut. Nominalizaţii au dat buzna să negocieze nimic cu alde Franks & co şi să le ceară voie să mărească lefurile, să nu cumva să rămînă mormonul nevorbit la ultima lui misiune.

Ani de zile, opoziţia a incriminat puterea că, prin privatizarea societăţilor strategice, vrea să înstrăineze pe nimic resursele ţării. Şi aşa a şi fost. Puterea a fost prea proastă şi prea fricoasă ca s-o facă. La audierile din comisiile parlamentare, cei propuşi ca miniştri în domeniile care încă stau pe ceva bani şi-au anunţat intenţiile de a privatiza imediat, spre exemplu, Tarom şi Poşta Română.

Ani de zile, opoziţia a imputat puterii că rezistă-n parlament pe baza racolărilor politice şi a refuzat să se prezinte la negocierile politice de la Cotroceni ca să nu legitimeze existenţa politică a partidului trădătorilor şi şantajabililor. Guvernul MRU a căzut pe migraţie inversă. Imediat după succesul moţiunii şi desemnarea ca premier, liderul celui mai văduvit partid de migraţia politică s-a repezit să semneze un protocol de susţinere parlamentară cu şeful trădătorilor şi şantajabililor.

Ani de zile, opoziţia a acuzat vehement puterea că recompensează pe bani publici, cu sinecuri călduţe, clientela politică, susţinătorii media şi lăudătorii la program. Şi aşa a şi fost. Conform informaţiilor mele, proaspăt instalaţii se pregătesc de nişte numiri cu nimic mai morale sau mai justificate decât cele ale daţilor jos.

Da, e bine că leprele portocalii au fost date jos de la ciolan. Da, politrucii pedelişti trebuie scoşi până la ultimul din funcţiile de decizie guvernamentală. Da, s-a furat ca la balamuc şi s-a sfidat o ţară întreagă. Nu, nu cred că toată clasa politică e toată o apă şi-un pământ. Nu, nu sunt de părere că nu se poate face nimic indiferent cine vine la putere. Nu, nu vreau să văd abuzurile invers direcţionate ale procurorilor. De astăzi avem, legal constituit, un alt guvern. Reprezentant al unei coaliţii care, când era-n opoziţie, a promis întronarea normalităţii. Până nu se va întâmpla asta, atitudinea mea faţă noua putere politică va fi normală: vânător în căutare de vânat. Pe unii s-ar putea să nu-i intereseze, pe alţii să-i doară. Vor fi politicieni, unii-mi sunt amici, surprinşi sau dezamăgiţi. E treaba lor. N-am nici un interes privat la ei. Am un nume. Devenit cunoscut (respectat de unii, înjurat de alţii, dar cu siguranţă notoriu) după o jumătate de viaţă de om de muncă. N-am de gând să-mi bat joc de el.